Nu renunța - Mario Benedetti

Nu renunța, încă ai timp
 Să ajungi și să începi din nou,
Să-ți accepți umbrele, să-ți îngropi fricile
Să te eliberezi de balast, să-ți reiei zborul.

 Nu te preda căci asta e viața,
Continuarea călătoriei,
Urmărirea viselor,
Desferecarea timpului,

 Inlăturarea molozului și dezvelirea cerului.
 Nu capitula, te rog nu ceda,
 Chiar dacă frigul arde,
Chiar dacă frica mușcă,

Chiar dacă soarele se ascunde și vântul tace,
 Încă există foc în inima ta,
 Încă e viață în visele tale,
Pentru că viața e a ta și a ta e dorința,

 Pentru că ai dorit-o și pentru că eu te doresc.
 Pentru că există vinul și iubirea, e cert,
 Pentru că nu există răni pe care timpul să nu le vindece,[...]
 Nu te preda, te rog nu ceda,

 Chiar dacă frigul arde,
 Chiar dacă frica mușcă,
 Chiar dacă soarele apune și vântul tace,
Încă există foc în sufletul tău,

 Încă există viață în visele tale,
 Pentru că fiecare zi e un început,
 Pentru că ăsta e ceasul și cel mai bun moment,
 Pentru că nu ești singură

 Căci eu te iubesc!

Cineva cu lumina stelelor în dreptul inimii - Grigore Hagiu

Am visat un cer înstelat
cu stele limpezi pînă la înduioșare
iată ți-am spus luandu-te de mană
unde se află cum arată
constelația firului de iarbă
constelația firului de grâu
constelația codrului înverzit
constelația blândei livezi amurgite
constelația salcâmului și-a teiului înflorit
și departe în depărtare constelația
dragostei tinere a iubirii statornice
privește constelațiile culorilor cum coboară
din văzduh pe pămant într-un tact legănat.

Moldoveanca - Ioan Alexandru

Pe trepied desculță-n războiul de țesut

Întreagă-n miezul nopții se frământă

A prins pe fir o pasăre din zbor

Śi nu-i dă drumul până o încântă.

I-alege-nfățișarea dintre nori

Să-și potolească zbaterea fierbinte

Și n-o slăbește-n pogorârea ei

Până-n cenușa sa de oseminte.

Pe fața casei împlântat adânc

Cu tălpile greoaie și bondoace

Razboiul toarce soarele din oi

Și-n clopote de aur îl preface.

Pe laiță roată pruncii dezveliți

Îi dogorește râvna din lucrare

Suveica tot podește pe pământ

Steaua din cer cu steaua din sudoare.

Când cele doua lacrimi istovesc

Noaptea pe cer și lampa de la grindă

Femeia stoarsa de un nou născut

În pleoapa zilei gata-i să se-aprindă.

Cândva - Cezar Baltag

Cândva, când nu voi mai avea umbră,
am să te strig
cu numele tău de dinainte de naştere
cel care nu mi-a fost îngăduit niciodată
să ţi-l pot spune.

Odată, când nu voi mai fi
am să te chem
cu numele tău cel adevărat,
cel care nu ţi-a fost dat să-l afli
Câtă vreme am fost cu tine.

Cândva, când nu mă vei mai zări,
am să-ţi caut paşii, strigând
numele tău cel de taină,
pe care, auzindu-l pentru prima oară, vei şti
că a fost al tău dintotdeauna.

Cândva, când nu te voi mai putea privi
am să te chem fără veste
cu numele tău de la început,
la a cărui rostire te vei trezi din pulbere ca să afli
că nu te-am împărţit niciodată
cu nimeni.

Cândva, când nu ne vom mai găsi
am să te strig
cu numele tău dinainte de naştere
pe care iarbă chiar de ai fi,
auzindu-l
îmi vei răspunde...

Cea fără umbră - Vasile Voiculescu

Se măsurau virtuțile într-o joacă,
Cu umbrele ce aruncau sub soare:
Aceea-i cea mai sfântă și mai mare
Care mai lungă umbră o să facă.

Era o dulce luptă făr-de preget,
Dădeau cu pasul larg peste nisip...
Una striga că le-a-ntrecut cu-n deget
Și-o-ncununară în anume chip.

Iubirea sta de-o parte și privea
Hârjoana lor cuminte de-a regina...
Și cât de tare o bătea lumina,
Ea nici un fel de umbră nu făcea.

Te iubesc fără cuvinte - Mariana Eftimie Kabbout

Când nu îţi spun cã te iubesc, sã ştii cã te iubesc mai mult...
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fãrã cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer sã tac şi sã ascult,
Când numãr printre picãturi vechi jurãminte...

Când uit sã-ţi spun cã te iubesc, sã nu tresari în visul tãu
Şi sã nu crezi cã te-am pierdut printr-o uitare...
Secundã-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu,
Prin întunericul prea dens, te-mbrac în soare.

Când nu ţi-am spus cã te iubesc, te-am mai iubit încã odatã,
Şi neştiind cã te ador mi-ai plâns în braţe...
Smaraldul trist din ochii tãi m-a tot strigat ca altadatã,
Lãsând durerea ce-o simţeai sã mã agaţe...

Când nu-ţi voi spune te iubesc, sã ştii cã te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sãrut ce nu te minte,
Nu mã-nvãţa cum sã te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu sã-ţi spun cã te iubesc... fãrã cuvinte...

Metamorfoza - Octavian Petrescu

Ai vrut să pleci, m-ai sărutat încet
pe frunte, c-o atingere străină...
eu te-am respins. Simţeam atunci în piept
durerea, mai nebună, mai haină,

Apoi te-ai dus şi singur am rămas,
privind splendoarea unei flori albastre,
iar demonii-mi şopteau să nu te las,
să-ngrop în floare lacrimile noastre...

De fapt, tu n-ai plecat, te-ai renăscut
în floarea ce-a rămas aici, în glastră,
pe care eu o ud, o ud, o ud,
să fie mai albastră, mai albastră!

De fapt vorbim, vorbim în continuare
printr-un limbaj al florilor, divin;
cuvinte-mi spui de dor şi alinare
și-mi dăruieşti o lacrimă de vin.

Arunci spre mine-o tainică petală,
simbolul unui vechi sărut...
se-aşterne pe o foaie şi curge în cerneală
și scriu... şi sufăr... spune! Te ascult!

De realitate mă izbesc cu frică
și vreau să cred c-ai renăscut din glastră...
nu mă mai săruta, că faci risipă!
Fii mai albastră, veşnic mai albastră!

Iertarea - Octavian Petrescu

Dincolo de orice luptă,
dincolo de a spera,
fiecare OM, în sine,
are frumuseţea sa.

Îns-această frumuseţe
timpu-o poate nimici
dacă-n lupte se va pierde
darul vieţii de-a iubi.

Mai rămâne doar o torţă
spre a regăsi cărarea,
să accepte fiecare
dincolo de el, iertarea...

Libertatea sufletească
are rădăcini divine,
căci atunci când ierţi pe altul
tu de fapt te ierţi pe tine.

Ura-i doar o slăbiciune
care duce la durere...
însă OMUL care iartă
are-n suflet o putere.

Nu trebuie să uităm nimic - Cecilia Meireles

Nu trebuie să uităm nimic:
nici robinetul deschis, nici focul aprins,
nici surâsul pentru sărmani,
nici ruga neîncetată.

Nu trebuie să uităm a privi fluturii nou apăruţi,
nici cerul dintotdeauna.

Ce trebuie să uităm e chipul nostru,
numele nostru, vocea noastră, pulsul nostru.

Trebuie uitată ziua cu actele cotidiene,
uitată ideea de recompensă şi glorie.

Ce trebuie cu necesitate e să fim ca şi când nu am mai fi,
vegheaţi de ochi proprii,
autoseveri.

Restul nu ne aparţine.

Nu vorbi - Cecilia Meireles

Nu vorbi în cuvinte omeneşti
cuvinte cu viaţă umană
care se nasc
cresc
si mor.

Fă-ţi cuvântul absolut
spune doar lucruri eterne
fii viu în toate timpurile
prin glasul tău.

Află ceea ce urechile nu uită
niciodată
şi reînnoieşte-te în veşnicie
în toate inimile
în toate lumile.

Ce zi frumoasă! - Omar Khayyam

Ce zi frumoasă-i astazi! Și cât de blând zefirul!
În rouă-și spală fața aprinsă trandafirul.
Privighetoarea-i spune în grai străvechi și sfânt:
"Îmbată-te tot timpul de-arome și de cânt!"

Când briza dimineții desface-a rozei haină
Șoptindu-i: "Toporașul s-a desfăcut în luncă" -
Demn să trăiască-i numai cel ce contemplă-n taină
lubita care doarme, bea cupa si-o aruncă.

Privește cedrul mândru! Atâtea brațe are!
Dar nu ca să cerșească, ci ca s-adune soare.
Și limbi nenumărate au nuferii și crinii.
Vorbesc însa limbajul tăcerii și-al luminii.

Din Profetul - Khalil Gibran

Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să‑i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi
Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile‑i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.

Fata pe care-o iubesc - Alexandru Andrieș

Fata pe care-o iubesc e frumoasă

Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!

Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte

Ca nisipul femeile sunt - Alexandru Andrieș

Bărbaţii-s făcuţi din carne,
Femeile - din oţel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greşeşte şi el...

Femeile zic că-s din carne,
Bărbaţii că-s din oţel,
Şi de-aia e noaptea-ntuneric
Şi viaţa e un hotel...

Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Şi-napoi nu mai vin nicicând...
Ca nisipul femeile sunt!

Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi...
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cât de adânc te prinzi!

Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curând...
Ca nisipul femeile sunt..

Rock'n'Roll sănătos - Alexandru Andrieș

Dimineaţa, când mă trezesc,
Intru-n baie, mă bărbieresc,
Mă uit în oglindă, cu-atenţie să nu mă tai,
Mă-mbrac repede, într-un minut,
Şi-uite, ziua a şi început...
Numărul unu: mă sui în tramvai.

La repetiţie am întârziat:
S-a-ntâmplat un lucru minunat,
Mi-a zis o fată: "Eu ştiu cine eşti tu!".
M-a invitat la o îngheţată
Cu multă frişcă şi cu ciocolată,
La aşa ceva e imposibil să zici nu!

Era frumoasă cum n-am mai văzut
Şi-uite-aşa o iau de la-nceput;
Aş vrea să-i fac un cântec, în loc de floare să-i dau...
Şi dacă cumva în astă-seară
Greşesc cuvintele - nu-i prima oară,
Şi-n definitiv sunt textele mele şi fac cu ele ce vreau!

Doar pe ea o vreau - doar pe ea, doar pe ea.

Duminică dimineaţă, spre prânz - Alexandru Andrieș

Toţi prietenii mei au plecat,
Singur în oraş m-au lăsat,
Dimineaţa mă trezesc când vreau!

Îmi iau o carte şi-ncep să citesc,
Nu mă mişc din pat, stau şi lenevesc,
Îmi fac ceaiul pe la prânz şi-l beau...

Dacă vii la mine, doamna mea,
Sună lung la uşă, nu te-aştepta
Să-ţi răspund imediat - sunt în pijama!

Fără grijă poţi să fumezi,
Orice-ai face nu mă deranjezi,
Fumul palid suie spre tavan...
Pot să stau şi-un an cu ochii în tavan,
Pot să stau şi-un an!

Motanul s-a ascuns şi stă sub pat,
Cu ce se-ocupă acolo, nu l-am întrebat!
Are-o fire curioasă, e foarte capricios,
Când se supără-mi întoarce toată casa pe dos, zău.

De vină-i Ioana - Alexandru Andrieș

Eram la pământ,
Eram la podea:
Într-o astfel de clipă
A apărut ea.
Ea mi-a zâmbit,
Şi eu i-am zâmbit;
I-am dat sufletul meu,
Ea l-a mototolit,
L-a aruncat pe jos...
Te-ntreb: aşa ceva, cui i-a fost de folos?

L-am luat de jos,
Am vrut să-l repar.
Meşterul mi-a zis:
"Te zbaţi în zadar!
Uită-te la mine,
Am păr alb în mustăţi:
Sufletul tău e făcut bucăţi,
Mai bine lasă-l jos!
Te-ntreb: aşa bucăţi cui i-ar fi de folos?

L-am rugat frumos:
"Nu mă lăsa aşa,
E imposibil
Să nu fie ceva!"
El a zis: "Există,
Da' e foarte dureros,
Şi nici măcar nu ştiu dacă-i de vreun folos,
Mai bine stai aşa,
Şi-n loc de suflet îţi pun
O bucată de tinichea!

Azi ninge tare, draga mea - Alexandru Andrieș

Azi ninge tare, draga mea,
Avionul nu poate ateriza,
Pilotul are pe geam un morman de nea
Şi se-agită degeaba...

Afară e-un frig îngrozitor,
De-aia apa a îngheţat în motor,
De-aia toate păsările zbor
Când vine zăpada...

Uită-te jos pe patinoar,
De aici, de sus, oamenii par
Ca punctele negre pe zar.

De-argint e pădurea, zău,
Nu-mi pare rău
C-am zburat pe deasupra...
Ştii,
Aş vrea să ne-nvârtim aşa,
Avionul ca un fulg de nea,
Şi peste gheaţa din fereastra ta
Să se-aşeze zăpada.

Fără griji - Alexandru Andrieş

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

Fluture pe perdea - Alexandru Andrieș

Uite-un fluture pe perdea,
Vrea să intre în camera mea,
N-am să-l las, fiindcă am deja
Musafiri destui...

O lumânare aprinsă am,
Şapte stele chiar lângă geam
Şi mai vine la seara mea
Încă cineva!

Peste cer sunt nori ca de fum,
Luna nouă iese acum,
Lucrurile-n ceaţă dispar...

Uite-un fluture pe perdea,
Vrea să intre în camera mea,
N-am să-l las fiindcă am deja
Musafiri destui
Deja..