Powered By Blogger

14 nov. 2026

La urlab - George Gârda















Mă, hai iucie să ne-ascungiem,

In pădure, sus pă coastă,

Că d-apucă pă cărare,

Vai și-amar de pielia noastră!


O fost căprariu la urlab 

Acasă astă vară 

Cu o căpiță extra-n cap 

Nădragi de-i cu șinioară. 


Și la mustiețe răsușit, 

Mierjia p-în sat a Iienie 

Cu vafinrocu agiustit 

Să fle drag la fiecie.

Izâmbanu - George Gârda















Uicie, Ioane, izâmbanu,

Mă, trăzni-l-ar Dumniezău,

Așa joavină-nșierată,

N-am văzut dă când mi-s ieu!


Uicie lampa albă-n fruncie,

S-uicie coșu în spinare,

Uicie șie dă căși în coadă,

Șie pișioarie scurcie are!


Uicie, niemțî cum scot capu,

Și niemțoaice cum să uită,

Oare cum de nu să-mburdă,

Cu atâta lumie multă?


Da-i strâns păstă piept și foale,

Tăt cu fierie-ncârligacie,

Și cum fujie-alunecând,

Pă pișioarie-nverigacie!


Pufăie pă nări într-una,

Gâfăie lung și-nghiesat,

Și-așa buie dă năpraznic,

Ca un drac împielițat.

Că Tăt Banatu-i Fruncea - George Gârda















La târg mergând pă izâmban,

Colo p-a tria glasă,

Givănie Stan cu Iorgovan

În limba lor d-acasă.


- Hei! Multe-avem noi în Ardeal!

Grăiesce Stan cu fală,

Bănatul vost dân mal în mal

E o nimica goală!


-Metropolit! Voi nu aveți,

Căci e la noi acasă;

Iar catedrala să o vedzi,

Ce mare-i şi frumoasă!


Avem şi oameni cultivaţi

Gazete cu renume,

Avem profesori, advocaţi,

Cum nu mai sânt pră lume!


-Nu cie-nfoia aşa pogan,

 Ca un ciurcan din coadă !

 Răspungie-atunşia Iorgovan -

 Că vorba ţi-i pria şoadă!


- Mietropolit ! Binie c-avieţ!

  Dă ăsta nu nie doarie,

  Dar pă vlăgica nost să-l viedz,

  Că-i sfînt ca mândru soarie!


 Cu cătiedrala dăla voi

 Tu stai să-ţ ieş dîn firie!

  Ieu nu mă laud, dar hai la noi

  Să viedz tu mănăstirie!


 Ş-audz la oameni învăţaț

 Cum nu măi iest pă lumie!

 Voi numa-n bobot îi laudaţ,

 Dă şie nu-i spuni pă numie?


- Mocioni ! Mă ! Rumân bogat!

Îl şcie, mă, tăt natu:

Îl şciu copii dî la sat,

Ş-îl şcie şî-mpăratu!...


Iar Bredişian îi arvocat

Din viţă păorească,

Îi floarea noastră dîn Bănat -

Christos să ni-l trăiască!


Şi tăt în creşciet să şăgieţ

Pîn v-o duriă crielu,

Voi nişi odată n-o s-avieţ

Ţăitung ca Dărăbielu!


Cu mulcie vă născăcoriţ,

Dar una să o şcii tu:

Că nişi cînd n-o să-n făptuiţ

Un cor ca a lu Vidu!


Şî dac-un viac tu ci-i lăuda,

Să şcii, că şi atunşia,

Ca şi acu, ţ-oi arăta

Că tăt Bănatu-i fruncea!

George Gârda - Biografie


George Gârda n. la 17 septembrie 1879 - 23 decembrie 1948.
A venit pe lume în Comuna Mănăştiur, unde va urma şcoala primară, continuându-şi apoi studiile liceale la Lugoj şi Braşov. Pe 5 octombrie 1901 s-a înscris la Politehnica din Budapesta, Facultatea de Arhitectură, beneficiind de o bursă din partea Fundaţiei „Emanuil Gojdu”, datorită înclinaţiilor sale umaniste, abandonează Politehnica şi urmează cursurile Facultăţii de Drept, iar la 27 aprilie 1907 obţine titlul de doctor în ştiinţe juridice la Universtitatea din Budapesta. Încă de pe băncile şcolii el consideră drept o datorie sfântă, promovarea limbii, culturii şi a idealului naţional. Acum îşi va începe activitatea literară şi politică, publicând în gazeta „Poporul român”, de la Budapesta şi în ziarul “Drapelul” din Lugoj primele poezii în grai bănăţean, schiţe, recenzii şi articole politice. Poeziile dialectale scrise în acestă perioadă au fost adunate în volumul „Banatu-i fruncea”, ce apărea în anul 1908 la editura ziarului „Poporul român”, cu un cuvânt introductiv al profesorului de dialectologie Iosif Popovici de la Universitatea din Budapesta. După apariţia acestui volum, nu mai scrie versuri, dar publică numeroase schiţe umoristice şi cronici politice în „Drapelul”, „Convorbiri literare”, „Semenicul”, „Calendarul românilor” şi în multe altele. Fire deschisă, voluntaristă şi sociabilă, Gârda a fost atras încă din anii liceului de posibilitatea activării în asociaţiile şi societăţile culturale care promovau cultura şi spiritualitatea română în ideea cultivării conştiinţei naţionale. În 1906 îşi deschide birou avocaţial în Făget, identificându-se cu trăirile şi aspiraţiile oamenilor din această zonă, făcând parte din numeroase comitete, asociaţii şi societăţi culturale şi sociale, devenind un reputat cărturar local. Uşurinţa cu care comunica şi relaţiona cu ţăranii prin graiul zonei, talentul oratoric, dar şi pregătirea profesională temeinică, îl vor impune pe Gârda drept o personalitate culturală și politică de necontestat. Era greu de conceput organizarea unei acţiuni politice în zona Făgetului, fără participarea sau sprijinul lui George Gârda. Acesta se va implica atât în acţiunile întreprinse pentru formarea primului batalion românesc din Lugoj, cât şi în organizarea gărzilor naţionale româneşti din zona Făgetului. În a două jumătate a lunii noiembrie a anului 1918 principala preocupare a românilor din zona Făgetului, ca de altfel a tuturor românilor din Banat şi Ardeal, a fost alegerea delegaţiilor pentru Marea Adunare de la Alba Iulia. Astfel, ca o recunoaştere a meritelor sale, George Gârda a fost delegat al Făgetului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pentru a exprima dorinţa fierbinte a bănăţenilor de a se uni cu fraţii de peste munţi. 

După realizarea Marii Uniri, este numit comandant suprem al Gărzilor Naţionale din plăşile Făget şi Birchiş, într-o perioadă deosebit de frământată. Dorind să reprezinte interesele acestor plaiuri bănăţene, se angreneză în vâltoarea luptelor politice, fiind ales deputat în primul Parlament al României reîntregite. Aprecierea de care se bucura Gârda în rândul parlamentarilor bănăţeni a fost confirmată şi de alegerea sa în funcţia de secretar al Adunării Deputaţilor, în şedinţa din 28 noiembrie 1919. Fiind membru marcant al PNL, va fi ales deputat în perioada guvernării liberale, manifestând aceeaşi poziţie combativă, dar principială. În cele 3 mandate de deputat, Gârda a reprezentat cu cinste şi demnitate zona Făgetului şi s-a bucurat de sprijinul şi simpatia celorlalţi deputaţi bănăţeni, indiferent de apartenenţa politică. Cultura, jovialitatea, ironia fină, spiritul de echipă au trezit admiraţia colegilor din parlament, bucuroşi să se afle în compania lui Gârda. Ca personalitate de referinţă pentru oamenii din zonă, a fost ales de mai multe ori consilier local şi judeţean. Prigoana comunistă s-a abătut şi asupra slujitorilor şi iubitorilor de cultură. Gârda asistă cu mâhnire şi neputinţă la asaltul culturnicilor cu carnet roşu asupra spiritualităţii şi culturii tradiţionale bănăţene. Tot ce clădise el încă din anii studenţiei se prăbuşea. Simte pericolul ce-l ameninţă şi nu întâmplător, aşa cum se vede şi din corespondenţa sa, îi solicită ajutor  fostului coleg din studenţie, dr. Petru Groza, ajuns între timp premierul României. Decesul survenit la 23 decembrie 1948 l-a salvat de umilinţa şi samavolniciile autorităţilor comuniste, dar nu şi pe soţia sa, Aurora Gârda, terorizată şi evacuată din casă de către conducerea raionului de partid Făget. Scrierile sale şi activitatea desfăşurată definesc atitudinea unui democrat sincer şi luptător pentru eliberarea naţională şi propăşirea culturală a Banatului. Astăzi o stradă îi poartă numele şi un monument aflat în parcul civic îi imortalizează memoria.

12 nov. 2026

Alegerea Președintelui - Trilussa














Într-o zi, toate animalele -

Cele supuse de multă vreme trudei -

Au hotărât să-și aleagă un Președinte

Care să le apere interesele.

Era acolo Societatea Porcilor,

Societatea Taurilor,

Cercul celor Împovărați și Înhămați,

Liga Independentă

A Măgarilor care locuiesc în Roma;

Era Frăția pisicilor vărgate și a câinilor,

A cailor rămași fără vizitii,

Liga vacilor, a boilor și a neamului lor...

Toată lumea a luat parte la adunare.

Un măgăruș, care mânat de ambiția

De a fi ales își aruncase pe spate

O piele de leu,

A declarat: „Tovarăși animale-alegători, sunt profund mișcat!

Doresc civilizație, libertate, și progres...

Acesta este chiar programul pe care vi-l propun -

Același program ca al oamenilor! Așadar,

Votați cu toții pentru mine...”

Și, într-adevăr, el a fost cel ales.

Măgarul, nespus de bucuros, a scos un răget

Și abia atunci mulțimea „bestială”

Și-a dat seama de greșeala îngrozitoare făcută:

Luaseră un măgar drept leu!

„Ticălosule! ... Șarlatanule!... Escrocule!”

„Mi-am preluat funcția”,

A răspuns măgarul, „și nu plec de aici

Nici chiar dacă ați cădea toți morți pe loc!

Liniște! Și arătați puțin respect Președintelui!”


1930