Octombrie Românesc - Oscar Walter Cisek

Pantele întunecate ale pământului

Răsună în rouă;

Cerul arde albastru

Prin mâinile goale, întinse ale copacilor.

Țărâna se ridică, vibrant, din aerul rece.

Iar frunzele strălucitoare încălzesc câmpurile

În vasta întindere - ușor ondulată de un văl de nori -

Flutură moara cântătoare.

De-a lungul cărărilor oglindesc iazuri

Spuma lor e parcă înghețată și întinsă

de fiare rătăcitoare până când umbre,

ca niște călugări, trec șchiopătând.

În fumul alb care se ridică din colibele fragile,

Amurgul descoperă vise de mult pierdute;

Și sub arbustul înflorit al serii,

Dealurile pasc stele ca și cum ar fi miei.

(Din „Cititorului  est-german II), Poezia germană de la mijlocul secolului: De la Baltică în Banat; publicat de Fundația Culturală a Expulzaților Germani, Bonn, 1984)

Oscar Walter Cisek - Biografie

Oscar Walter Cisek (n. 6 decembrie 1897, București - d. 30 mai 1966, București) a fost un scriitor român de etnie germană, diplomat și critic de artă, autor de nuvele, povestiri, poeme și eseuri în limbile română și germană.Tatăl său era un comerciant originar din Boemia, iar mama sa originară dintr-un mic orășel german, Crossen an der Oder. A urmat mai întâi Școala Evanghelică din București, apoi a absolvit studiile în germanistică și istoria artei la Universitatea din München.

S-a remarcat cu o serie de articole și eseuri publicate în revista literară Gândirea (deși în volumul de cronici plastice, se evită numele publicației de unde a fost preluat textul), fiind un important critic de artă în perioada interbelică. A contribuit la popularizarea curentelor modernist și avangardist din România anilor 1920. După 1930 a intrat în corpul diplomatic al Regatului României, fiind numit atașat cultural și de presă în Austria, Cehoslovacia și Germania, apoi consilier de presă cl. II la Ministerul Propagandei. Între anii 1946-1947, de la începutul ocupației sovietice și până la instalarea regimului comunist din România, Cisek a fost consul general al României la Berna, în Elveția. A colaborat și la publicațiile brașovene de limbă germană Kronstäder Zeitung și Klingsor, dar și la Ideea europeană, Contimporanul, Prager Presse, Adeverul, Revista Fundațiilor Regale, Bukarester Lloyd, Cugetul Românesc. A tradus din și în limba română creații literare.

A fost închis de regimul comunist, iar după ce a fost eliberat, s-a stabilit la București și a reînceput să scrie. Mai târziu Cisek a fost reabilitat și i-a fost recunoscută activitatea de scriitor. A devenit membru corespondent al Academiei de Arte din Republica Democrată Germană. Academia Română i-a acordat premiul „Ion Creangă” la scurt timp înainte de a deceda.

Decorații

Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa a II-a, pentru propaganda culturii (22 septembrie 1931)

 Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (9 mai 1941)

Ordinul Muncii clasa a III-a (30 decembrie 1957) „pentru merite în domeniul creației literare, [... ] cu prilejul împlinirii a 60 ani de viață”.

Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.

Lucrări în limba germană

Die Tatarin (povestiri, 1929)

Entmenschlichung (proză, 1931)

Unbequeme Liebe (roman, 1932),

Die andere Stimme (versuri, 1934)

Der Strom ohne Ende (roman, 1937)

Vor den Toren (roman, 1950)

Am neuen Ufer (povestiri, 1956)

Das Reisigfeuer (ciclu romanesc), vol. I - Crișan (1960), Premiul Academiei, vol. II - Horia (1962), Premiul de Stat.

Lucrări în limba română

Aman, Edition Ramuri, Craiova, 1931.

Eseuri și cronici plastice, București, Editura Meridiane.

Pîrjolul (în două părți, partea I - Crișan, partea a doua - Horia, traducerea volumului din 1960, respectiv 1962).

În fața porții (traducerea volumului din 1950).

Traduceri

Goethe, Editura Dacia, București, 1932.

Te aştept - Vladimir Colin

Să fie seara alta, sau dorul meu se plimbă -

lumina ta cunoaşte un asfinţit mai trist -

tot umblu după semnul bolnav care colindă,

tot dreg o poartă strâmbă, cu ochii înspre pisc.

Curând vom auzi la asfinţit trompeta

şi pentru noi pădurea din nou se va mişca, -

au răsunat atâtea chemări în faţa ta,

de atâtea ori mi-am strâns zadarnic arbaleta!

Ştiu paşii să ţi-i număr şi pletele să-ţi port,

să te adun în casa privirii mele ştiu....

Iubirea e departe şi iarăşi e târziu

Coloanele cu doruri mărşăluiesc spre Nord

Că te trezeşti în mine şi strigi, cum să mă mir?

Mi-i inima o pernă pe care dormi şi cânţi -

prin somn vâslesc cu trudă ca pe un lac cu câlţi,

din loc în loc mi-apar ostroavele-amintiri...

Cred, tot cred că în curând îmi vei dormi pe piept -

simt cum clipeşti în mine - mi-e sete când ţi-e sete -

Aştept să te respir în orele încete

pentru c-aşa e bine, pentru c-aşa e drept.

Curcubeu de seară - Vladimir Colin

Sunt scris cu cenuşă. Am gust de cenuşă

pe degetele strâmbe, pe ochi... Ce târzii

mă dor privirile scunde (le ştii,

pitite în tine pândesc după uşă!).

Aici, în odaie, ce galbenă creşte

o lume bolnavă, cu vene subţiri.

Fiecare vers pendulează de-un fir

şi fiece fir te vrea, te doreşte.

Îţi dau curcubeul acesta de seară,

tu prinde-l în pâr şi iubeşte-mă tare,-

nu vreau să treci prin mine călătoare,

nu pot gândi o cea din urmă oară.

Însă cândva, rosti-voi şi gândul: alege -

în ziua ucisă sau ziua paradă -

pânza răspunsului undui-va în radă...

Se-apropie ziua, iubito. Înţelege.

Vladimir Colin - Biografie

Vladimir Colin (pe numele real Jean Colin; n. 1 mai 1921, București, România - d. 6 decembrie 1991, București, România) a fost un scriitor român de origine evreu, autor de literatură științifico-fantastică, fantastică, literatură pentru copii și basme. 

Fiul al lui Lazăr Colin, funcționar, și al Ellei (născută Rabinsohn, soră a Anei Pauker) a crescut într-o familie de evrei emancipați. Dinspre partea tatălui a fost nepotul lui Liviu Cohn-Colin, avocat angajat în Ministerul comerțului. A studiat la Liceul Cantemir Vodă unde a absolvit în 1944 și apoi, la Facultatea de Litere, pe care însă, a abandonat-o după un an. deoarece timpul îi era acaparat de activitatea politică de activist al Comitetului Central al UTC. Ulterior a fost redactor la mai multe reviste, Revista literară, Flacăra si secretar general de redacție la Viața românească.

S-a căsătorit în anul 1943 cu poeta Nina Cassian de care a divorțat după doi ani, apoi cu graficiana Marcela Cordescu care i-a ilustrat câteva din cărțile pentru copii (Basmele omului și Legendele țării lui Vam). În anul 1944 a publicat primul său poem intitulat Manifesto, semnat Ștefan Colin. În 1945 a publicat Poemul lui Octombrie, o traducere din limba rusă a poemelor lui Vladimir Maiakovski.

A debutat cu un volum de Basme, în 1953, care a obținut Premiul de Stat. Au urmat apoi volumele de literatură fantastică Legendele țării lui Vam (1961) și de literatură științifico-fantastică A zecea lume, Pentagrama, 1967, Un pește invizibil și douăzeci de povestiri fantastice, 1970, Imposibila oază, 1984. A excelat în genul science fantasy și a obținut trei premii Eurocon, o performanță de neegalat pentru un autor din România. Printre operele din acest gen se numără și volumele de povestiri Viitorul al doilea, Dinții lui Cronos sau mini-romanul Babel

A scris romane fantastice, romane științifico-fantastice (așa cum ar fi A zecea lume și Babel), basme, volume de povestiri științifico-fantastice și o carte de fantezie istorică, Legendele țării lui Vam. Aceasta a devenit cartea sa cea mai cunoscută, fiind editată și tipărită în Spania și Franța în volume de benzi desenate avându-l ca desenator pe artistul croat Igor Kordej (Igor Kordey în publicațiile americane și franceze).[6] Editura Nemira i-a republicat cărțile într-o serie de autor Vladimir Colin, aducându-i un omagiu postum. A scris foarte multe basme moderne sau literatură de popularizare pentru copii.

În 1992, la București, scriitorul Leonard Oprea creează Fundația Culturală Română Vladimir Colin, onorând cu Premiul Internațional Vladimir Colin VIP americani-români și români, cum sunt: Vladimir Tismăneanu, Andrei Codrescu, Nicolae Manolescu, Șerban Foarță, Bogdan Ficeac, Radu Pavel Gheo.

Premii literare

Premiul Asociației scriitorilor pentru vol. Capcanele timpului în 1972, Dinții lui Cronos, 1975

Trei premii Eurocon conferite la reuniunile Societății Europene de Science Fiction, S.E.S.F.,

Medalia de aur la Poznan, Polonia,

Premiul Europa pentru cel mai bun roman acordat vol. Babel, 1978

Marele premiu la San Marino pentru Opera Omnia, etc.

Opere publicate

27 de poeme, 1947, poezie

Cormoranul pleacă pe mare, 1951, povestiri

În spatele frontului, 1951, însemnări de război

Pânzele vremii, 1951, nuvele

Basme, 1953

Nemaipomenita luptă dintre Papură-Împărat și Pintilie, 1953, basme

Toroiman, 1953, basme

Torpilorul Roșu, 1955, operă dramatică

Poveștile celor trei mincinoși, 1956, basme

Maramu, 1956, fragment de roman

Zece povești pitice, 1957, basme

Basmele Omului, 1958, basme

Întoarcerea pescărușului, 1959, roman

Legendele țării lui Vam. O mitologie a omului, 1961, SF

Povestea scrisului, 1966

A zecea lume, 1964, SF

Viitorul al doilea, 1966, SF

Pentagrama, 1967, roman mitologic

Dincolo de zidul de neon, 1968, roman

Un pește invizibil și douăzeci de povestiri fantastice, 1970

Mustățile fără pereche, 1970

Povești de buzunar, 1970

Capcanele timpului, 1972, SF

Divertisment pentru vrăjitoare, 1972, sword and sorcery

Grifonul lui Ulise, 1976, roman

Dinții lui Cronos, 1975

Ultimul avatar al lui Tristan, 1975, nuvelă SF

Grifonul lui Ulise, 1976

Babel, 1978

Timp cu călăreț și corb, 1979/1985, roman

Imposibila oază, povestiri fantastice, 1984

Xele, motanul din stele, 1984.

Antologii

A alcătuit o antologie a literaturii de anticipație franceze, Un pic de neant. O antologie a anticipației franceze contemporane, 1970. Altă antologie: Les meilleures histoires de science-fiction roumaine (1975, Editura Marabout).

În alte limbi

Az üvegszarvas („Basmele omului”), traducere în limba maghiară de György Méhes, Ifjúsági Könyvkiadó, București, 1964.