Se leagănă fluturii iar
În marea senină de-April,
O mână prin crânguri îi vrea,
I-ar prinde-un buiastru copil.
Se strecor agale prin lunci
Șăgalnice triluri de dor,
Trei fete s'apleacă șoptind
Și chipul și-l cală-n izvor
La pândă-s pârdalnici flăcăi.
Ce 'n chicot obrajii le-aprind
Și buze la buze surâd
În Soare-spre viață privind...
Stă nucul trist și 'ngândurat,
Rar flutură din rămurele,
Ca un mosneag uitat de vremi
Cu ochii blânzi și gene grele.
Stă nucul trist, rar mișcă-un braț
În pacea trudnică de veghe,
Ca un schilod ce, când și când,
Privirea-și scapă 'n rana veche.
L-am regăsit... mai zdrențuit de ani,
Uitat de fluer și chindie,
Sărmane nuc, prietin vechi,
Azi oare cine te mai știe...
Ai adormit serios, flămând,
Tu cel mai enigmatic geniu dintre genii,
Și-i somnu-ți greu,
Un somn adânc
In pacea recelui Etern.
In care vremile își cern
Mereu aceleași legi,
Acelaș sacru cânt...
Te-ai stins,.. creind fără să știi,
- Durerea-i doar ades' puterea creatoare -
Te-ai stins demult
Și totuși nu
tu care singur le-ai creat
Și-o viață-ntreagă ai cântat
Durerea unei fericiri,
Al viselor amurg...
Tu dormi... în umbra unui vis...
Neînțeles de om numai de tine -
…………………………………………
Parcă te văd,
Parcă te simt
Pășind încet și trist
Iluminand prelung ca Christ
Cärarea unui veac
Cu care tu apui...
Opere
Graiul bănățean: (Studii și cercetări), Cartea Românească, Timișoara, 1926.
Cântecele mele, (ediția a 2-a în 1927).
Priveliști și reverii, Institutul de Arte Grafice "Cartea Românească", Timișoara, 1929.
Astrale, Tipografia Tiparnița, Craiova, 1931.
Literarische Ausblicke, Caransebeș, 1933.
Peisagii și simfonii, TIp. Eminescu, Craiova, 1936.
Monografia satului Lisaura (Jud. Suceava), Editura noastră, București, 1939 (în colaborare cu Gheorghe Mihuță).
Balada bănățeană: Studii asupra folclorului bănățean, Tipografia Unirea, Craiova.
Ghicitori bănățene: Studii asupra folclorului bănățean, Tipografia Unirea, Craiova.
Câteva note despre inducția poetică: (Chestiuni de estetică literară), Cartea Românească, Timișoara.
Din viața scriitorilor: Foiletoane, eseuri, Editura noastră, București.
Traduceri din liricii germani contimporani : (În metru original), Cartea Românească, Timișoara, 1926
Mărgăritarele Banatului: (Mare colecție de folklor), Cartea Românească, Timișoara.
Monografii și eseuri biografice
Monografia satului Lisaura (Jud. Suceava) - dedicată localității sale natale din Bucovina.
Scriitorul bănățean Mihail Gașpar (câteva note despre opera sa) (Tipografia Speranța, Craiova).
De ce răsună clopotele, mamă,
În noaptea rece de Crăciun?
În limba lor, cu glasul lor de-aramă,
Ştii, dragă mamă, ce tot spun?
E vreo poveste, mamă, ne-nţeleasă,
Uitată-n vremea de demult?
E basmul cu Ileana cea frumoasă?
Cu Zmeul-Roşu, rău şi slut?
„Ding! dang!” Le-auzi râzând? Le-auzi plângând?
Le-auzi acum săltând uşor?
„Ding! dang!” O, dragă mamă, ce spun când
Ne cântă-aşa în limba lor?
(Destinatarul poeziei „Elegie” („Lui H. Roman” - „Prietine, să plângem...”), scrisă de Eugen Ionescu în perioada sa de tinerețe (publicată în revista liceului „Sfântul Sava” și inclusă ulterior în universul liric de debut, marcat de volumul Elegii pentru ființe mici).
• H. Roman era un prieten din tinerețe al autorului (identificat în mediul literar școlar/gimnazial al lui Eugen Ionescu din Bucureștiul anilor 1920), căruia îi este adresată o elegie melancolică, un îndemn metaforic la plâns universal și compasiune pentru fragilitatea lumii, cu frunze căzute, trecerea timpului, durerea omului).
I
Prietine, să plângem.
O lacrimă va fi pentru frunza galbenă,
o lacrimă pentru trandafirul scuturat,
o lacrimă pentru o fată moartă la optsprezece ani,
o lacrimă pentru durerea fiecărui om.
O lacrimă pentru fiecare piatră,
pentru fiecare pom,
pentru fiecare stea
şi pentru Ideal.
Sufletele sunt nesfârşit de multe:
prietine, noi nu ne vom putea opri din plâns.
II
În inimă e rană,
prietene, şi doare.
A trecut pe stradă
om bolnav şi palid:
pentru lacrimile lui, sufletul a fost pocal.
Sălciile plângeau
cu lacrimi grele, de metal:
o, lacrimile lor s-au cuibărit în mine
şi m-apasă.
Pe cer erau lacrimi multe, mici,
şi-o lacrimă mai mare,
şi n-am ştiut: e cerul ce-oglindeşte
ceea ce este în mine, sau cugetu-mi e-oglinda?
Prietene,-nţelegi
că trebuie să plâng?
Traducerea di limba franceză Mihai Rădulescu
