Pe trepied desculță-n războiul de țesut
Întreagă-n miezul nopții se frământă
A prins pe fir o pasăre din zbor
Śi nu-i dă drumul până o încântă.
I-alege-nfățișarea dintre nori
Să-și potolească zbaterea fierbinte
Și n-o slăbește-n pogorârea ei
Până-n cenușa sa de oseminte.
Pe fața casei împlântat adânc
Cu tălpile greoaie și bondoace
Razboiul toarce soarele din oi
Și-n clopote de aur îl preface.
Pe laiță roată pruncii dezveliți
Îi dogorește râvna din lucrare
Suveica tot podește pe pământ
Steaua din cer cu steaua din sudoare.
Când cele doua lacrimi istovesc
Noaptea pe cer și lampa de la grindă
Femeia stoarsa de un nou născut
În pleoapa zilei gata-i să se-aprindă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează