Se măsurau virtuțile într-o joacă,
Cu umbrele ce aruncau sub soare:
Aceea-i cea mai sfântă și mai mare
Care mai lungă umbră o să facă.
Era o dulce luptă făr-de preget,
Dădeau cu pasul larg peste nisip...
Una striga că le-a-ntrecut cu-n deget
Și-o-ncununară în anume chip.
Iubirea sta de-o parte și privea
Hârjoana lor cuminte de-a regina...
Și cât de tare o bătea lumina,
Ea nici un fel de umbră nu făcea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează