„Nu te îndepărta de carte! Citește și cărti bune și cărți rele, așa poți vedea și compara binele cu răul.” (George Bacovia)
28 feb. 2019
Boierii - Tudor Arghezi
În ţară, două soiuri de boieri
Împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpânitorii vieţii mele,
Şi unii, şi-alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.
Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu acelaşi har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de-o teapă şi un soi,
Şi unii şi-alţii sânt ciocoi.
Dintre clănţăi şi-nvăţători
Se pregăteşte-a treia teapă,
Omizi, gândaci şi lipitori,
Şi-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a treia corcitură.
Şi fiecare cârd se cheamă
Cumva,cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca-n panoramă,
Că se înfruntă şi se bat,
Dar ca şi corbii, pe un leş,
Sunt întru totul înţeleşi.
Când crede împlinit sorocul,
Suflerul face semn să vie
Alţi măscărici să ţie locul
Şi ţara luată cu chirie
Şi unii vin , şi alţii pleacă,
Lăsând-o-n jale mai săracă.
Rostește-mă - Elena Armenescu
Înveşmântată ca o vestală
învăluită în speranţă
sunt tot acolo, unde m-ai lasat
aștept ca o statuie
să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte.
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
aerul se tulbură, clipa lovită
aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
- Strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec.
Când eşti departe
rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
cheamă-mă să te aud!
Și ai să vezi cum o petală
îți va mângâia umărul.
Deasupra sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
ducându-te lângă privighetori
Departe, în jurul pământului, între nelinişti
rostește-mă cu inima uneori!
Rânduri pentru credința mea - Ion Minulescu
27 feb. 2019
Aforisme - Tudor Mușatescu
Y: Praştia alfabetului.
Infidelă: Cea fidelă altuia.
Avocat: Vorbă multă, bogăţia omului.
Afecţiune: Dragoste care şi-a aranjat drepturile la pensie.
Ştofă: Ţesătură care se poartă pe dinăuntrul omului.
Calambur: Balul mascat al vorbelor serioase.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
De ce, pe listă, la restaurant, scrie că toate fripturile sunt de vacă şi, nici una, de bou?
Antologie: Ghiveci de lauri.
Taciturn: Turn tăcut.
Anagramă: Cadrilul literelor.
Obicei: Tradiţie pe cont propriu.
Abracadabrant: Cuvânt care face pe nebunul.
Ştab: Om până la care te ridici aplecându-te.
Cel mai greu lucru e să ştii să tai, nu să ştii să scrii.
Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
Lacrimi: Perle de cultură personală.
Boccaccio: "Crucea de piatră" a literaturii.
Opărit: Fiert pe dinafară şi ars pe dinăuntru.
Fă: Bă, cu fustă.
Braşoave: Minciuni ardeleneşti.
Dorul nu bate la uşă. Intră de-a dreptul.
E mai greu să taci decât să nu spui nimic.
Est: Cel mai răsărit dintre punctele cardinale.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.
Cel mai mare trişor din lume e dragostea. Te fură din ochi.
Arhimede și soldatul - Radu Stanca
Arhimede și soldatul
Vara promisă - Dan Verona
Te-aș fi iubit cum n-ai mai fost,
Ca un soldat în plin război,
Dar uite, plouă fără rost
Iar între noi.
Ca într-o gară, nu știu cum,
Când unul vine și-altu-i dus,
Și rătăcim pe același drum
În sens opus.
Ne răsfoiește timpul, femeie,
Pe un peron vechi de gară,
Tu Iliada, eu Odisee,
Scrise demult, într-o vară.
Te-aș fi iubit ca un pândar
Ieșit la drum în calea ta,
Dar zilnic trece și-n zadar
Altcineva.
Suntem și noi ca două punți
Pe apa unui singur dor,
Dar despărțiți de niște munți
Întâmplător.
Ca un copil te-aș fi iubit,
Ce fură mere din vecini,
Uitând că totul e păzit
De-un gard cu spini.
Dar vara ce ne-a logodit
Cu brâu de flori împurpurat,
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevărat.
26 feb. 2019
Țara mea, scrisoare unui străin - Vasile Militaru
Rugăciune - Virgil Carianopol
Urmașilor mei - Ştefan Augustin Doinaş
Lăsaţi-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum copacul fără nume
ce mai trăieşte-o viaţă, prăbuşit,
până ce timpu-ajunge să consume
esenţa lui lemnoasă, în sfârşit.
Dar peste-un veac, puteţi scurma ţărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicaţi cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercaţi atunci cu-o piatră şi mai dură
să zgâriaţi obrazul lui de foc.
Iar dacă veţi vedea vreo ştirbitură,
zvârliţi-l: îngropaţi-l la loc!
Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă - Emily Dickinson
Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,
Poemul XIII - Pablo Neruda
Am plâns prin somn - Heinrich Heine
Am plâns prin somn. Visasem
că tu ai fi murit.
Şi m-am trezit, şi iară
am plâns şi m-am mâhnit.
Am plâns prin somn. Visasem
din viaţa-mi că dispari,
și m-am trezit în noapte,
și-am plâns cu lacrimi mari.
Am plâns prin somn. Visasem
că iar la piept îmi cazi,
și m-am trezit în bocet,
și zău că plâng şi azi...
(Traducere de Petru Cărare)
Mi-am cioplit o luntre-n crâng - Serghei Esenin
Când ea trecu pe lângă mine... - Rabindranath Tagore
Rondelul rozei ce înflorește - Alexandru Macedonski
Până când, până unde - Grigore Hagiu
Vino, nu veni... - Emil Botta
A șaptea din elegiile romane - Goethe
O ce vesel în Roma mă simt ! de gândesc iar la vremea
Când neguroasa mea zi Nordului mâ’ncătușa,
Turbure cerul și greu se apleca peste fruntea-mi,
Fără colori, fără chip, lumea-mi zăcea împrejur.
Și peste mine tot eu, al ne’mpăcatului Spirit
Drum de asprime pândind, în cugetare cădeam.
Acum luminează lucind Eterul aprins a mea frunte ;
Febus le chiamă, el zeu : forme, colori se ivesc.
Noaptea scânteie de sori, răsună de dulce cântare,
Luna-mi străluce mai clară ca ziua de Nord.
Ce fericire mi-e dată ! Visez eu ? Primește
Ambrozianu-ți palat, Jupiter tată, pe oaspe ?
Ah, aici zac și întind brațele către genunchii
Tăi sa te rog. Mă ascultă, tu, Jupiter, Xenius!
Cum am pătruns ? Eu nu știu singur s’o spun. Îl cuprinse
Pe călător zâna Hebe și’n curți mă aduse ?
I-a poruncit un erou sus să-l călăuzească ?
Mândra greșit-a ? S’o ierți ! Lasă-mi nedreptul câștig !
Fiică îți e și Fortuna; minune de daruri
Ca și o fată le dă, după toanele ei.
Zeu, bucuros ești de oaspeți ? O nu respinge pe-acela
Ce-l găzduești in Olimp, svârlindu-l jos la pământ.
Cum de’ndrăsnești, tu poete? Mă iartă, înaltul.
Capitolinul tău deal e un al doilea Olimp.
Jupiter mă’ngăduiască, iar Hermes târziu să mă ducă
Drumul lui Cestius, încet până în Orkusul scund.
Traducerea Ion Pillat

















