Powered By Blogger

26 oct. 2026

Cântec - Pierre Corneille










Chiar dacă pierd vreo iubită,

Găsesc alta, negreșit;

Jurăminte, promisiuni,

Sunt doar mângâieri prefăcute

Jurăminte, promisiuni,

Nu-s altceva decât vânt.


Când văd o față frumoasă,

Mă aprind pe loc, deodată;

Dar s-o ador vreme-ndelungată

Nu-i felul meu de-a fi

S-o ador vreme-ndelungată

Nu-i deloc pe gustul meu.


Pot fi foarte atent

O oră, poate chiar două,

Dar, cum dispare din priviri,

Amintirea piere și ea

Cum dispare din priviri,

Pasiunea-mi piere pe loc.


Mai schimbător decât luna,

Nu vreau să mă așez la casa mea;

Fie blondă, fie brunetă,

Toate devin plictisitoare

Fie blondă, fie brunetă,

Toate ajung să mă plictisească.

Dacă mimez o scânteie de pasiune,

Ori de câte ori am chef

Fie că sunt alungat, fie că sunt îmbrățișat,

Fie că o femeie e docilă, fie că e crudă,

Fie că sunt alungat, fie că sunt îmbrățișat

Toate acestea îmi sunt cu totul indiferente.


Felul meu de a proceda e atât de comod,

Și considerat atât de fermecător,

Încât oricine nu-mi urmează metoda

Cu greu poate fi numit un om la modă;

Ba chiar, oricine nu-mi urmează metoda

E privit drept un neamț plictisitor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează