Folosește-ți puterea de a fermeca cu ceva mai multă măsură;
Dacă nu ești atentă, curând vei fi cauza pieirii mele.
Îmi face mare plăcere să te văd, deși e o încercare riscantă;
Dar nu doresc să fiu silit să iubesc.
Totuși, liniștea mea are motive să se teamă;
Simt o tulburare ciudată în clipa în care te privesc;
Îndur, cu mare suferință, tot ce mă ține departe de tine
Iar asta, cu siguranță, e deja mai mult decât o simplă stimă.
Nu te lăsa amăgită: onoarea înfrângerii mele
Nu mă leagă, precum un sclav, de mâna care a pricinuit-o;
Cunosc arta de a scăpa chiar și de cele mai puternice farmece,
Iar când acestea mă aduc în punctul în care nu mă mai pot apăra
Știi, frumoasă Iris, ce fac atunci?
Fug, de teamă să nu mă predau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează