Fiindcă ne-am cam săturat
de pictat și colorat
după regulile foarte-exacte
ale maestrului Soarbelapte,
am stat noi și-am chibzuit,
să privim lucrurile diferit.
Toată lumea are știre:
„Lucrul vine din… privire."
Deci, stând noi și judecând,
uite ce ne-a dat prin gând:
Dacă tot e iarnă-afară,
hai s-o facem, bunăoară,
altfel decât e să pară.
Ninge, iată,-un nor cețos,
o ninsoare-zahăr tos.
A mai nins și astă-noapte
și tot el, orez cu lapte,
pentru mâine, pe tapet,
e ninsoare de șerbet,
iar noi știm, la o adică:
prea mult alb, prea dulce strică.
Vine, deci, ideea noastră:
ea, ninsoarea, e… albastră.
Asta doar în cazul când
ninge des și fluierând,
fiindcă-n iarna, uite-o nu e,
ea, desigur, e gălbuie.
Dup-aceea-am mai propus
să nu ningă doar de sus.
La ninsoarea care pică
se pricepe și-o furnică,
însă una care… urcă,
orișicui îi dă de furcă.
De-aia noi,
numărând din doi în doi,
dintr-un cap în celălalt,
o mai ningem din asfalt –
situație în care
cerul, norii sunt trotuare.
Și-am mai vrut…
O, ce n-am vrut!
Însă, ori nu s-a putut,
ori n-a fost cine să vadă
jocul nostru prin zăpadă.
Dar ceva tot s-a-ntâmplat
fiindcă, știți, am proiectat
de la poartă până-n gară
un model de iarnă-vară.
Fără lupi,
doar cu sănii, cerbi și stupi.
-din volumul "În orașul Poc-în-plic"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează