Călătorie - Nicolae Neagu

Vă voi propune-n astă-seară 
o aventură extraordinară:
să luăm din stația „Doi cai”
cel mai albastru tramvai
și să plecăm în voiaj, 
fără nici un bagaj 
decât doar un măr și-o pară
pentru dinți, să nu ne doară,
niscai suc, ceva compot, 
să nu ne uscăm de tot. 
Vom merge-n primul sfert de ceas
mai mult la trap, decât la pas, 
în minutele următoare
până la „Hai că nu te doare” – 
un fel de spital 
cu totul și cu totul special, 
în care nu se mai folosește 
untura de pește, 
în schimb, la o lună o dată, 
se vaccinează cu înghețată 
și ne vom da jos 
în punctul numit „Lapte gros”,
undeva, pe strada-ngustă, 
unde, cine trece gustă
o salată de langustă. 

Dacă tot nu se plătește 
vom gusta și noi, firește. 
Asta ține loc, se zice, 
de motoare și elice, 
fiindcă, v-am mai spus eu parcă:
din Obor luăm o barcă
verde-nchis, din lemn și pâslă, 
cu catarg în loc de vâslă. 

Cel mai greu va fi, se pare, 
să decidem în ce mare
vom începe-a naviga.
Aia… nu, ailaltă… ba.
Cineva avea (sau are)
o idee de… culoare,
dar, timid cum știm că e,
vrea doar Marea… Roșie. 
Călătorii nu se-mpacă,
nici nu știu ce să se facă,
mai ales că, după hartă, 
Marea Roșie e… moartă.
S-o prefere Galbenă?
Nu cumva-i prea fragedă? 
Poate… Albă s-o prefere? 
Albul însă gheață, ger e!

Alexandra-abia clipi:
„Eu vreau Marea Mânecii” 
care, crede, s-ar afla 
lângă istmul Pijama
prins și el, ca-n plasture,
într-un Golf cu Nasture – 
cel dintâi navigator
fiind, o vreme, croitor. 
El ne-a mai lăsat, astfel, 
Marea Blugi, Marea Flanel, 
Marea Vestă cu Veston
și Strâmtoarea Pantalon. 
Două insule cețoase
n-au fost prinse în atlase
zice-se, deoarece 
le-a greșit din foarfece.
— Ești convinsă că-i așa? 
— Nu susțin, dar s-ar putea…

din volumul "În oraşul Poc-în-plic"