Păstrează toamna înc-o lună
Și lasă-mi dorul să respire
Cât norii timpului se-adună
Pe chipul ars de amăgire!
Aprinde candela iubirii
Prin pomii desfrunziți de patimi,
Pios omagiu fericirii,
Cea risipită-n rit și datini.
Păstrează-o frunză ruginie
Într-un cotlon ferit de vânturi
Și urma florilor pe ie
Îmbrățișate-n dans, de fluturi!
În cânt de greieri să fur clipe
Cu-aroma merelor din zare
Iar dorul să se înfiripe
Din pașii noștri...pe-o cărare.
Păstrează toamne pentru mine,
Să simt mireasma lor pe buze
Și-n ochi să poposească-albine
În șoapta stinsă-a unei frunze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează