Cândva mă răsfățai cu telefoane,
Mesaje mii îmi defilau prin față,
Se revărsa iubirea prin butoane,
Acum...numai tăcerea mă răsfață.
Cândva eram iubirea-ți absolută
Și mi-ai clădit un piedestal sub soare;
Acum lumina ploii mă sărută
Și mă mângâie păsări călătoare.
Cândva eram minunea ta din vise,
O sfântă zugrăvită pe icoane,
Mi te-nchinai fără să ceri permise,
Acum și-n zâmbet se strecoară toane.
Cândva ți-eram lumina din abisuri
Și mă-nveleai în tandre jurăminte,
O muză rătăcită prin înscrisuri,
Acum...un nume izgonit din minte.
Cândva eram perechea ideală,
Ca două taine ce se-ntrepătrund
De dor prin aurora boreală,
Acum...doar neguri ochii ți-i pătrund...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează