Eu n-am ținut amiezile de mână
nimic nimic nu am făcut
dar am cerut la ceruri și la lună
un ceas de liniște-mprumut
nu mi s-a dat că sunt zgârcite
când razele se risipesc mereu
doar demonii-au putut să se-nfiripe
la umbra celui Dumnezeu
eu de cei sfinți am tot uitat
erau pictați cu ochii goi
dar m-am rugat la ultimul visat
și-l tot visez mereu mereu
nu cer și nu am ce să vând
nimicul meu e mult prea mare
mă uit în jurul meu și râd
tăcerea ta e tot ce doare
de rest nu cumpăr mai nimic
n-am trebuință sau cătare
de-aceea astăzi pot să zic
că n-o să mai ajung la mare
corăbii n-am deci n-are rost
nici lotcă n-am lăsat la val
la pescuit când am mai fost
am tot cântat tristețe la caval
eu nu mai țin acum nimic
nimic din ce se zice și se spune
mă uit la vechiul alambic
povestea lui cum mi-o mai spune
eu nu pricep dar râd frumos
un zâmbet am pierdut în lume
sunt măr pe masă găunos
adânc de-nalt nu doar genune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează