Mamă anotimpul meu e drept
strâmb sunt de-astăzi numai eu
mă îndrept spre groapă că am drept
să-mi fumez tăceri cu Dumnezeu
mamă timpul mi s-a risipit în prund
câmpul pârjolit e plin de dor
eu mai am doar versuri într-un gând
arșița din suflet mi-e spre nor
mamă e pustiu și clipa doare
ceasul s-a topit în secundar
fiecare lacrimă ce-mi moare
e obolul meu în calendar
m-am pierdut speriat în lume
lume rea stilete și cuțite
astăzi pot cu jale a vă spune
gândurile foarte ascuțite
mi-am făcut mormânt înspre apus
să te țin de mână și de suflet
când voi fi în moartea mea răpus
tu vei recunoaște după umblet
e târziu și-n ochiul meu acum
depărtarea nu-mi mai e aproape
stau la geamul vieții și vă spun
că nu știu de doruri și de pleoape
nu mai pot să mă ascund în crâng
umbra se usucă pe cărare
duc cu mine-n groapă și ascund
sufletul micuț și-atât de mare
o să fie iarăși cum a fost
nu-i nimica nou și minunat
să trăiesc acuma n-are rost
nu mai am castele sau palat
mi-a rămas cuvântul așternut
niște șoapte am la cingătoare
jur că-n viața goală m-a durut
că n-am mai ajuns la soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează