De iubire n-am dus lipsă
Că mi-a fost un câmp cu flori;
Prin portița sa deschisă,
Am pășit de-atâtea ori.
Am iubit ochii albaștri
Și cei verzi mi-au dat fiori
Iar cei negri-n nori sihaștri,
Mi-au pavat dorul cu flori.
De iubire nu am teamă;
M-aștepta în dosul porții
Cu iluzii în năframă,
De mă dam de ceasul morții.
O priveam în ochi cu sete
Și mă-mpodobea cu dor;
Am zidit lângă perete
Visuri...până o să mor.
De iubire-am fost ursită
Să-i sorb zâmbetul pe-ascuns,
Să țes visuri din ispită,
Spre-a rămâne-n pumnul strâns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează