Când ochii mei tac sub gene cernite,
Ascultă tăcerea răsfrântă în noi,
Amână-ntrebări în gând tăinuite,
Surprinde-mi privirea pe buzele moi!
Citește-n tăcere răspuns nerostit
Ce-așteaptă-un semnal legat de privire,
Ucide-mi iubirea în leagăn cănit
Și grabnic dezleagă-mi dorul din fire!
Când ochii mei tac, vorbește lumina
Înlănțuită de iriși sub pleoape,
Ascunde- n străfund durerea și vina,
Cuvinte să vină cât mai aproape.
Tăcerea le-absoarbe în văl sidefiu,
Le-acoperă chipul cu vise târzii,
Ca--n freamătul vieții o umbră să-ți fiu
Din floarea reginei...prin munții pustii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează