Limpede e cerul, mândru, radios,
Soarele pe dânsul trece maiestos.
Muzica războinic marşurile sună,
Armele de moarte urlă şi detună...
Dintre toţi oştenii care-i înconjoară,
Valter, ca un fulger, spre redută zboară!
„Fraţii mei, le zice el cu bărbăţie,
Soarta ne trimite azi la vitejie,
Cine pentru Ţară simte vreo iubire,
Vie-acum la luptă şi la nemurire,
Căci din Valea Plevnei cu fiori,
Vom ieşi cu fală şi biruitori!"
Astfel el grăieşte şi pe-ntinsul loc,
Ochii lui ce zboară scot văpăi de foc.
Ura! ... şi toţi pleacă pentru-a lor moşie,
Sufletul lor mare saltă de mândrie.
Pe-al Griviţei creştet, Valter cu onoare,
Cu stindardu-n mână luptă până moare...
Păsărică-ncântătoare,
Cu aripi vii, cu vesel zbor,
L-ale tale surioare,
Tu te duci, pe când eu mor.
Tu te duci în a mea Ţară,
Tu trăieşti ferice-n crâng,
Fără dor, fără povară,
Iar eu sufer, iar eu plâng.
Căci n-am aripile tale,
Să-mi iau repede avânt,
Ci cu prins d-amor şi jale,
Zac aproape de mormânt.
Vai! Pe patu-mi de durere,
Depărtat de Ţara mea,
Nici o dulce mângâiere,
Nu aştept a mai gusta...
Du-te pasăre uşor,
Du-te repede în zbor,
Şi în scumpa-mi ţărişoară,
Spune, spune al meu dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează