Cât te iubesc
martori mi-s îngerii
al căror cric îl asculți.
Culcă-te trist lângă mine
eliberează-te simplu
plângi.
Îngândurat ca o plantă
roagă-te fără cuvinte
simți o teroare nu mai adormi
nu ții minte.
Fără să vreau te distrug
trec prin cenușă ploapele tale
soarele intră umbros
în ochii orbi în casa melcului.
Cerul rămas
suferă singur absența
stelelor din scorpion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează