Cum să nu umblu trist prin grădini?...
din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
s-au înălţat, străvezii, şi-au căzut...
Printre amurguri cânt şi cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
să-i înflorească trifoiul pe gură...
Toate aceste minuni împlineşte-le,
că el te-ar lăuda pentru toate:
dar gura lui s-o deschidă nu poate,
nici pumnul, nici toporul, nici cleştele.
Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerşetori cu împăraţii vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinţi prin grădini?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează