Făcutul meu, cuvântul,
paște-n munte
imagini verzi sub norii toamnei grei.
Ai mai văzut, mai ții tu minte unde
șed liniștiți, ca-n lacrimi,
ochii mei?
Timpul secat vorbește
și răspunde
din tine cineva, fără să vrei.
Trecându-mi dreapta lină peste frunte,
cu mâna stângă sufletul
mi-l iei.
În câte-un nor străin ne vom ascunde,
ca desfrunzit mesteacăn
lângă tei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează