Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine
pătrunzându-mi gândul ca un ac.
Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine
și-mi pune întrebări la care tac;
Sădeşte-n suflet, ca într-o grădină,
răsadul îndoielii, din truda fără glas,
la fel ca şi o umbră ce creşte din lumină,
la fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.
Adesea, piscul negru în furtună,
îmi pare strălucind pe zări senine
și-njurătura-mi pare vorbă bună.
Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează