bravi cetăţeni,
eu şi groparul
de la Văleni.
Timpul ca fumul
cât se perindă,
ne suntem unul
altui, oglindă.
N-avem hotare
zile şi luni,
totul ne pare
plin de minuni:
lui, i-e pământul
cert adăpost,
mie, cuvântul
singurul rost.
După ce-ngroapă
fostele vieţi,
vine de-mi sapă
pentru puieţi.
Beci şi fântână
tot cu lopata
harnica-i mână
mi le-a dat gata.
Zice: „Cutare
azi a murit.”
Eu scot ţigare
el dă chibrit.
Şi cu plăcere
fumu-l sorbim
într-o tăcere
de ţintirim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează