ca un plămân,
tu ai zburat, cu gura ta,
ca un lăstun.
Ţii minte când stăteam sub tei
la ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
acuma ştiu
că scrisă mi-ai rămas în ei
și de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
un singur vers,
că eşti a mea de la-nceput
la nesfârşit
și să-mi răspunzi nici n-ai putut,
doar m-ai privit.
Stăteam cu tine sub un tei
ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
când nu spui: da!
Un tei prin noapte respira
ca un plămân,
tu ai plecat, etcaetera,
dar eu rămân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează