Viţa-de-vie casa noastră
o-mbrăţişa cu ramuri grele
de boabe ce, către fereastră,
momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
vița-de-vie-i doar un ciot;
văl de păianjeni uşa poartă;
eu plâng şi mă gândesc la tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează