Să fie seara alta, sau dorul meu se plimbă -
lumina ta cunoaşte un asfinţit mai trist -
tot umblu după semnul bolnav care colindă,
tot dreg o poartă strâmbă, cu ochii înspre pisc.
Curând vom auzi la asfinţit trompeta
şi pentru noi pădurea din nou se va mişca, -
au răsunat atâtea chemări în faţa ta,
de atâtea ori mi-am strâns zadarnic arbaleta!
Ştiu paşii să ţi-i număr şi pletele să-ţi port,
să te adun în casa privirii mele ştiu....
Iubirea e departe şi iarăşi e târziu
Coloanele cu doruri mărşăluiesc spre Nord
Că te trezeşti în mine şi strigi, cum să mă mir?
Mi-i inima o pernă pe care dormi şi cânţi -
prin somn vâslesc cu trudă ca pe un lac cu câlţi,
din loc în loc mi-apar ostroavele-amintiri...
Cred, tot cred că în curând îmi vei dormi pe piept -
simt cum clipeşti în mine - mi-e sete când ţi-e sete -
Aştept să te respir în orele încete
pentru c-aşa e bine, pentru c-aşa e drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează