La masa de lucru, soția
Învață pe fiu-meu carte.
Eu stau deoparte
Dar tainic îmi torn duioșia,
Ca nimb luminos,
Pe ea și pe micul
Hristos.
Ea-ndrumă,
Și el se pătrunde,
Ea-ntreabă
Și ochii lui râd a răspunde,
Din suflet la suflet trec unde
De dar și iubire.
Cuminecături
Din inimi, din ochi și din guri
O, dulce uimire!
Ea, mama, ce poarta-i deschise
Spre viață aieve,
Și-i dete-ale sânului seve.
Îi cearcă acum
O poartă-nspre vise.
Prin ceața din minte
Îi taie un drum înainte
Spre porți de grădini hesperide -
Sezam, te deschide! - În laturi voi porți, spre grădini
Cu mere de aur,
Cu ramuri de laur, «Cu roze și spini
O, scumpo - o, dragă băiete - O, capete sfinte - o, plete
Țesute cu soare -
E-atât de frumos încât doare!
De oparte stau, mic.
Dar cresc și cresc
În casnica pace - Și gura mea tace,
Dar inima zice și zice
Ca privighetoarea ferice!
Voi doi.
Afară de visul din mine
Voi singurul bine - Eu frunțile vi le împreun în gând.
Și le sărut, sărut, sărut pe rând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează