Stă nucul trist și 'ngândurat,
Rar flutură din rămurele,
Ca un mosneag uitat de vremi
Cu ochii blânzi și gene grele.
Stă nucul trist, rar mișcă-un braț
În pacea trudnică de veghe,
Ca un schilod ce, când și când,
Privirea-și scapă 'n rana veche.
L-am regăsit... mai zdrențuit de ani,
Uitat de fluer și chindie,
Sărmane nuc, prietin vechi,
Azi oare cine te mai știe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează