Ai adormit serios, flămând,
Tu cel mai enigmatic geniu dintre genii,
Și-i somnu-ți greu,
Un somn adânc
In pacea recelui Etern.
In care vremile își cern
Mereu aceleași legi,
Acelaș sacru cânt...
Te-ai stins,.. creind fără să știi,
- Durerea-i doar ades' puterea creatoare -
Te-ai stins demult
Și totuși nu
tu care singur le-ai creat
Și-o viață-ntreagă ai cântat
Durerea unei fericiri,
Al viselor amurg...
Tu dormi... în umbra unui vis...
Neînțeles de om numai de tine -
…………………………………………
Parcă te văd,
Parcă te simt
Pășind încet și trist
Iluminand prelung ca Christ
Cärarea unui veac
Cu care tu apui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează