O, tu, trecătoare - ca faima, ca beția,
Necredincioasă precum schimbarea nestatornică a viselor:
Iată, miracolul ființei tale
E păstrat într-o pădure de cuvinte!
Tu, care te-ai reținut, ai dat greș -
Căci cuvântul ți-a căutat adevărata valoare.
Și acum, toate lucrurile rezonează
Cu neliniștea ta și cu odihna ta.
Gura ți-a devenit lună; fruntea - o stea;
Gâtlejul - o răcoare, îndepărtată și străină.
Inima îți e toamnă și vatră pentru oaspete;
Părul - harpă pentru locul său de odihnă.
Ochiul - o algă, sare și marea;
Genele - iarnă, vânt și zăpadă;
Sprânceana - rouă și visul unei lacrimi;
Umărul - umbră, rușine și spumă.
Gâtul ți-a devenit coamă de deal; urechea - un ținut sălbatic;
Umărul - un câmp, un stufăriș, o tulpină;
Spatele - un ulm; brațul - o ramură a sa;
Glezna - un mugure; genunchiul - un nod în lemn.
Șoldul - un tei; tâmpla - o râpă;
Mâinile - o căprioară în zbor;
Trupul - frunze căzute; poala - mușchi moale;
Buza - o stâncă, o călătorie, un destin.
O, coapsă - ce slujește drept leagăn;
O, ceafă - ce înaintează iute, ca o luntre;
O, obraz - un leagăn, un nor, o lume -
Iar adierea sânilor tăi umflă cortul.
Astfel te poartă visul, astfel te leagănă pământul -
Mereu prezentă, prinsă strâns într-o vrajă.
O, tu, trecătoare - alunecă, așadar, mai departe!
Plecarea ta a dat sens tuturor lucrurilor.
Traducerea din limba germană Danut Cepoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează