Îți pleci căpșorul tău spre mine 'ncet
Înfiorare moale de atingeri,
Catifelată blană ca de ied
Și vag surâs din țara ta de îngeri.
Imi rupi hârtiile pe care insemn
Fugarnica plămadă de gândire;
Răşina înghețată'n răni de lemn
Tu mi-o topeşti cu vocea ta subțire.
Un basm, - nu ştiu cine l-a urzit
Atât de făurit în floare,
Ochi scumpi, - doi stropi din infinit, -
Dumnezeirea 'ntr'o îngerească încercare.
Zadarnic scriu: observ că mă repet.
Din trecut de vis răsună cobuze
Cum îți pleci capul către mine 'ncet
Simt şoapta unei rugăciuni pe buze.
Din Viaţa Românească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează