Vălul de rubin
apune
după creasta
munților, încă o noapte
se depune
peste cuta
frunților
raze de safir
pălite
pe deasupra
apelor,
dorm ca gânduri
ostenite
sub miragiul
viselor.
Fire de smarald
topite
de arșița
dorului,
spun prin șoapte
tăinuite
zbuciumul
amorului
diamante împresoară
ametistul
cerului
peste fire
se coboară
farmecul
misterului
noapte alba
și senină
peste lumea
visului,
și speranțe
de lumină
peste noaptea
plânsului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează