Uliu odihnindu-se - Ted Hughes

Stau, cu ochii închişi, în vârful copacului;

Indiferent. Între capul meu arcuit şi ghearele încovoiate

Nu se află nici o iluzie amăgitoare;

În somn mă antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.

Privilegiul copacilor înalţi!

Flotabilitatea oferită de aer şi razele soarelui

Sunt atuurile mele;

Pământul se întoarce cu faţa în sus pentru a fi inspectat de mine.

Ghearele-mi sunt încleştate pe coaja groasă.

A fost nevoie de întreaga Creaţie

Pentru a produce ceea ce sunt şi pe fiecare din penele mele;

Acum ţin Creaţia la picioare

Sau zbor cu ea prin aer – şi o răsucesc cum vreau.

Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparţin.

Corpul meu este lipsit de sofisticării;

Manierele mele se referă la ruperea gâturilor –

Repartiţia morţii.

Direcţia zborului meu trece direct

Prin oasele celor vii.

Nu am nevoie de argumente pentru a-mi atesta drepturile:

Soarele se află în spatele meu.

Nimic nu s-a schimbat de când am apărut.

Ochii mei nu admit nici o schimbare.

Am de gând să păstrez lucrurile aşa cum sunt.

Traducerea Petru Dimofte