Ceea ce rămâne sfâsietor după toate plecările mândria de a fi întreg, târziu când nu mai esti aproape nimic
poetul - nodurile unui nuc bătrân în care se sparg cutitele de argint ale grabei
poetul - nu se mai zăresc
din tine
decât urmele lăsate de ceilalti
una dintre ele
(dar trebuie să te apropii mult, altfel nu vezi nimic)
are forma unei aripi de vultur
o urmă
poate o rană
munca unei dureri prelungite.
Si numai ironia
cu nările blânde si subtiri ca hârtia de biblie
suflându-ti în palmă
si numai nobila, numai înalta arteră aortă curbându-se în bezna trupului ca o superbă cârja de episcop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează