El e copilul.
Furios, dând cu piciorul
în turmele si-n regii negri, el
a scris cu spaimă biblia bătrână
print dupa print, lege cu lege, miel cu miel.
Acum a terminat.
Lucioasă fruntea un vas puternic de ulei sfintit.
C-un val o învelesc, respiră valul himera-l sfâsie cu dintii-n asfintit.
Se odihneste.
Soarecii lucrează sub talpa lui - lungi vietăti cu dinti de aur si cu lungi mustăti de aur in pivnite cu principi beti si sfinti -
se fac procese iuti, se scriu denunturi râsul se-abate către necurat printul devine cersetor, iar cersetorul devine print si nici n-a tremurat.
Războaie umede si gri expiră sub cerul cărtii coborat, de fum.
Dar el e cel ce-a scris, el e copilul e gloria, orgoliul.
Si-acum?
Acum e liniste.
Chiar e?
Trăieste după -regii sunt morti si servii-mpuscă servi.
Iar ochiul lui imens e ca o lupă la capul unei crize lungi de nervi.
Lipsit de text curajul lui apune onoarea murmură cu glasu-ntunecat.
Si ce va fi cu el de azi 'nainte?
Mai sunt si alte chestiuni de stat.
A scris cu spaimă biblia, a scris-o print dupa print, lege cu lege, miel cu miel.
Dă cu picioru-n carte.
Ea nu tresare.
Neagră stă amenintătoare lânga el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează