Cum se frământă peisajul de parcă ar vrea să moară
un deal de oboseală cade în genunchi
și gâfâie cu carnea plesnită în fâșii
și pute de sudoare.
Dealul e un bolnav bătrân și fără lecuire
înăuntrupăcura e ca o plagă de cancer și sifilis
și curge la vale onctuoasă și infamă
mai infamă decât cea din urmă dintre prostituate.
Dar oamenii iubesc și păcura și prostituatele
aici e peisajul cu sonde, mai departe mahalaua cu bordeluri
și oamenii plini de sudoare muncesc și plini de sudoare fac dragoste
oasele lor masive pârâie și dealurile pâraie și prostituatele
pâraie și totul se apropie de moarte
un deget apasă puternic în carnea bolnavă
iar puroaiele țâșnesc afară coapte și putrede.
Puroaiele galbene din trupul meu de prostituată făcută din pământ
și puroaiele negre și mai adânci și mai grele ale pământului.
Și peisajul geme și se zvârcolește ca un bolnav fără lecuire
și sondele îl storc, îl sug adânc din măruntaie
iar puroaiele negre ale pământului
și puroaiele galbene ale prostituatelor
curg fără să se oprească
în timp ce pe deasupra dealurilor norii trec albi ca niște imense bandaje de vată.
Din ziarul Strada 1932
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează