Octombrie - Louise Gluck

Căzuse neaua. Îmi amintesc

muzica dinspre-o fereastră deschisă.

Vino la mine, îmi spunea lumea.

Asta nu însemna 

că vorbea în fraze exacte 

doar că eu percepeam frumusețea astfel.

Un răsărit. O pojghiță umedă

pe fiece lucru viu. Bucăți de lumină 

rece în jgheaburi.

Stăteam

în ușă pe prag,

ridicolă, acuma-mi par.

Ce alții aflau în artă

Aflasem eu în natură. Ce alții aflau 

în iubirea umană aflasem eu în natură.

Simplu. Dar nici un glas nu era acolo.

Iarna se terminase. În murdăria topită,

se arătau fărâme de verde.

Vino la mine, îmi spunea lumea. Stăteam în picioare

în haina-mi de lână - un fel de portal luminat -

În sfârșit pot să spun

demult; îmi plăcea așa mult. 

Frumuseţea - vindecătorul, învățătorul -

moartea nu mă poate răni

mai mult decât m-ai rănit,

viață iubită, tu.

Traducerea Cătălina Frâncu