Te bucură dacă vântul ce intră-n livadă
aduce înapoi valul vieții:
aici, unde se scufundă o moartă
încurcătură de amintiri,
aici nu era o grădină, era un relicvariu.
Foșnetul ce-l auzi nu-i un zbor,
e-nfiorarea eternului pântec;
uită-te cum acea solitară fâșie
de lut se preface-ntr-un creuzet.
Chinul se află de partea asta
a zidului abrupt. Dacă continui, poate
vei întâlni fantasma ce te salvează:
aici se compun poveștile, actele șterse
în jocul viitorului. Tu caută o verigă
ruptă în plasa care te strânge,
și sari afară, du-te! Pleacă, fiindcă eu
m-am rugat pentru tine, iar acum setea
va fi ușoară, rugina mult mai puțin amară...
Traducerea Cătălina Frâncu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează