Ion Iuga n. 6 ianuarie 1940, Săliștea de Sus, Maramureș - d. 19 octombrie 1993, București) - poet și traducător.
A fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, bun prieten al lui Nichita Stănescu. A absolvit cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și a devenit profesor în Săliștea de Sus și în Sighetul Marmației. A fost redactor la revista „Familia” (1965-l968) iar din anul 1973 a fost numit în funcția de director al Cinematografului „Viitorul” din București.
Ion Iuga a debutat cu reportaje în ziarul maramureșean „Pentru socialism” (1959) și cu poezie în „Luceafărul” (1963).
Debutul editorial a fost cu „Tăceri neprimite” (București, Editura pentru Literatură, 1968), după care a publicat volumele: „Almar” (Ed. Albatros, 1970), „Țara fântânilor” (Ed. Eminescu, 1971), „Irosirea zăpezilor” (Ed. Cartea Românească, 1974), „Cămașă patriei” (Ed. Albatros, 1975), „Din Marmația” (Ed. Eminescu, 1977), „Binecuvântata civilizație” (Ed. Cartea românească, 1980), „Povara umbrei” (1987) etc. Pe parcursul a 20 de ani a publicat unsprezece volume de poezie.
A publicat eseuri, articole, poezii, traduceri în revistele Familia, Ateneu, Astra, Tribuna, Luceafărul, Steaua, România literară, Viața Românească, Contrapunct, România liberă.
A fost considerat de către critici „întâiul poet modern al Maramureșului”. În memoria sa, o stradă și biblioteca din localitatea natală îi poartă numele.
A participat la câteva ediții ale Festivalului de Poezie de la Sighet și la Serile de Poezie de la Desești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează