Furtuna unui trunchi - Ion Iuga

Şi albă fire înspre trunchi mă suie
cerc în care crengile converg
ochiul pietrei plânge în statuie
palma-dor de lacrimă eu şterg

dale-ntraripate ceas ce nu e
botezat pe calea pe care merg
duhuri galbene uitate-n cuie
le sfărâm prin lege le alerg

şi înalţ coroanei îngeri cete
şi grădini găsite-n urnă celtă
(trecerea în sus aleasă zveltă)

grai albastru prins de arbalete
lasă-mi lunecarea să mă-mbete
când se frânge-n mine marea deltă.