Frunză de nuc
te sparge în două
ca un ulcior
cu buze de rouă
din care-au băut
poeți și sihaștri,
regi și ologi
și caii albaștri
care, brumați,
în șea m-au tot dus
ca pe-o vântoasă
mereu, spre apus,
și unde, desigur,
voi curge în moarte
cu toate iluziile
de clopote sparte.
14.02,1983.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează