Palmele mamei sunt cazanii,
pomelnice, letopisețe, cronici,
pe prispa lor bocesc, de dor țăranii
și lumi de basm și mit gândește Donici.
Căușul lor mi-a fost o scăldătoare
în care tatăl meu m-a botezat
și-n scutece de lacrimi și sudoare
și-n Tricolorul Țării m-a-nfășat.
Palmele mamei sunt brăzdare grele,
strălucitoare, fără de rugină,
c-au sângerat pe cerul din drapele
să nu ajungă Patria-n ruină.
Ele mi-au fost întâia-nvățătură
în care mama craniul mi-a scăldat,
de-aceea Țara-mi e un mac pe gură
și-ncape în ograda unui sat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează