Cu umbra ta îmi place să cutreier
prin codrii nopții șopotind în vis,
lumina în orbite să o treier,
într-un cuvânt să mor pe masa mea de scris,
cu umbra ta îmi place să cutreier...
Eu n-am visat oceane planetare
pe care-ntr-un Concorde să le străbat,
îmi e deajuns lumina ta cea mare
care se rupe dinspre munți spre sat
căci nu visez oceane planetare...
Globule roșii am destule încă
să le consum precum un apucat
din noaptea morților mereu adâncă,
femeie lună și, de tei bărbat,
globule roșii-avem destule, încă ...
Ți-alătur umbra mea ca pe-un arcuș
ce-adie peste strunele-n derută
precum se-ndoaie munții în urcuș
și apele când cerbii le sărută
ți-alătur umbra mea ca pe-un arcuș...
24.08.1982.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează