Uită-te-n inima care te cheamă
să-i vezi bucuriile și suferințele,
precum într-un bob străveziu de poamă
se arată la soare semințele.
Privește cuvântul ce liniște n-are
până-o să-i vezi în adâncuri văpăile,
până vei da de o lumină mare,
mereu întețindu-și bătăile.
Câți nu dormim în această noapte?
De ce nu dormim - încearcă-ne,
privește-ne până-n străfunduri de șoapte:
cuvintele noastre au cearcăne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează