tăcerea îngenunchiată
în această singurătate
e logodnica ucisă în câmpul serii?
o, mărgele risipite în grădina oceanului
se rostogolesc
ca o simfonie de culori
în pictura acestei nedumeriri
și biciul stelelor
te mână ca pe o flacără vrăjită
din scorburile ochilor mei goi
adună-ți pașii pierduți în urmă:
cineva te pândește la colțul nopții.
Din volumul Frize - martie 1934
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează