Nu mai culegi tomnatice palori
pentru albumul tău de amăgiri,
când pâlpâie lumina de culori
și-aleargă ploaia sure năluciri…
În odăița ta cu scoarțe vechi,
pe care genoveve de lumină
au adormit cu lâna în urechi,
te’mbeți de amintiri și naftalină.
Și când îndoi un braț de catifea,
să răscolești sertare aromate
bunicul din perete – în giubea –
ți’ntinde biblii de singurătate.
Din revista Lanuri, nr. 5-6 din 1937
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează