*** - Benjamin Fondane

Fagii au frunza groasă ca ploile s'o bată;

și toamna asta'n sînge ca o panglică lată

și rîul care-și spală dinții de bolovani.

...De ce descoși din lucruri figurile ca'n bani

Scoși din pămînt, cu slove chircite și impure?

Am cunoscut deodată răcoarea din pădure.

Am întâlnit fagi roșii și veverițe mici

cu coada lungă stufoasă și făra ochi. Pe aici

unde tăcerea cîntă la patru mîini pe ape,

ai vrea măcar privirea s'o ții în loc sub pleoape,

și cauți îndărătnic să ții de ce-a căzut

de-așa de sus lumina cu buzele în lut.

(1919)

Poezie publicată în revista “unu” – mai 1930