Pământul iese'n față, se strecoară
Crește'n spărturi, se cațără prin zid
și gras, se'ntinde pentru-a doua oară
peste asfaltul biruit.
Clopote de alarmă și-au adus
aminte, în amurgul roș
să plângă pentru slujba din apus;
și au răspuns de undeva, cocoși.
Pe lângă garduri se prăjesc șopârle
din pomi, greoaie fructe cad în vânt
de parc'o mână de văzduh azvârle
semințe, noului pământ.
(Iași, 1922)
Poezie publicată în revista “Puntea de fildeș” - aprilie 1925
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează