iubirea răsărind începuse
s-o vadă în inimă, stânca
cea necuvântătoare, se sfarmă şi
ca-n pustie odinioară apa a
izbucnit, vie, inundând
răul din mine
bucură-te, va veni
în sfârşit
clipa, ca o uşă
larg deschisă în
lumină
cine se poate apropia
de tine, cel
cu adevărat
înger
ajută-mi
să te văd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează