Î. P. S. S. Tit Simedrea
Mi-a ieșit în drum fantoma
omului bătut în cuie
și m-am întrebat ca Toma:
- El o fi?
Sau, poate... nu e...
Cine-a fost?...
N-a fost decât
chipul unui om - și-atât -
chipul omului frumos
din năframa sfintei Veronica...
Dar pe mine m-a prins frica
și, cum sunt un om pios,
în noaptea Vinerei Mari,
M-am făcut din mare mic
și--am tăcut chitic.
căci pe buze-mi înghețase
numele celui răsfrânt
pe năframa de mătase,
care dibuia tăcut
printre marii cărturari
un tovarăș credincios
ca să-i țină de urât
în mormânt!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează