Sunt un magician al... cuvântului, dar nu dețin nici un secret care să aducă primăvara. Vă propun, așadar, să încercăm s-o ademenim împreună, pentru că o așteptăm cu toții ca pe o vindecare.
De la geamul apartamentului meu se vede parcul Floreasca și patinoarul, care e mereu plin. E frig, ziua e încă mică, la munte e zăpadă... Închid geamul Și mă gândesc: lasă, vine ea... primăvara. Dar știu s-o aștept? Poate că nu trebuie să îndepărtăm iarna, până când nu suntem pregătiți să primim primăvara. Și atunci mă gândesc nu la un manual de îndepărtare a iernii, ci la un ghid de așteptat primăvara:
Se zâmbește unei femei și i se spune că e frumoasă și astăzi.
Se ia o mustață de pisică, neapărat cu ochi albaștri.
Se ascultă glasuri de copii cântând într-o biserică
Se caută un prieten vechi, cu care nu ai mai vorbit de mult.
Se închide televizorul și se deschide o carte.
Se citește un poem de Nichita Stănescu.
Se surâde gândului unei domnișoare ce se admiră în vitrina unui magazin.
Se iubește ceața.
Se sărută mana mamei.
Se ia o amintire din copilarie.
Se plânge.
Se ascultă un om trist și se îmbrățișează în tăcere.
Se citește un psalm.
Se visează.
Se uită puțin de poverile existenței noastre, în aceste timpuri tulburi.
Se privește lumina dimineții, fără să te gândești ce s-a întâmplat ieri, dar mai ales, fără să te gândești ce urmează să se întâmple astăzi!
Se ascultă Chopin. Sau Mozart. Sau Rossini.
Se îndepărtează gândurile înfricoșătoare.
Se mângâie creștetul unui copil.
Se spune o rugăciune.
Se aduce liniștea în viața de zi cu zi.
Se pictează un fluture viu colorat.
Se pășește dincolo de gânduri.
Se respectă memoria celor morți.
Se privește un înger.
Se păstrează un vechi secret.
Se șoptește o vorbă blândă unui nefericit.
Se pictează încă un fluture viu colorat.
Se respiră o gradină în floare.
Se îngenunchează la mormântul strabunilor.
Se rostește răspicat adevărul.
Se respectă caii liberi.
Se trăiește!
Se tace.
O vorba înțeleaptă spune că prieten ești cu acela cu care poți rămâne în tăcere.
Se respectă modestia adevăraților învingători.
Se trimite o scrisoare de dragoste scrisă de mână.
Se alină o lacrimă care-a fugit de-acasă.
Se dedică un poem tuturor femeilor lumii:
„De ce te-ai făcut frumoasă / tocmai în această iarnă / în care nu ninge? / Iubito, dacă aș fi un secret / ce-ai face cu mine? / M-ai păstra / sau l-ai spune?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează