Ceasornic! Zeu amarnic, nepăsător, c-un deget
pe fiecare ameninţi spunâdu-i „Nu uita!”
Durerile în freamăt curând s-or împlânta
în inima-ţi ca-n tina lovită fără preget.
Plăcerea ca un abur în zare va pieri
cum în culise-şi pierde silfidă legănarea
oricare clipă soarbe un strop din desfătarea
ce tututor ni-e dată cât timp vom mai trăi.
De trei mii şase sute de ori pe ceas. Secunda
șoptește: „Ţine minte!” Cu glasul lui mărunt
de greier, spune - Acuma: tot Altădată sunt
sugând cu trompa-i hâdă viaţa ta ca unda!
Remember! Esto memor! Tu mână spartă! Vezi!
(Vorbeşte-n orice limbă gâtleju-mi de metal)
minutele sunt scumpe, nebune - mineral
al cărui dram de aur se cade să nu-l pierzi!
Adu-ţi aminte: Timpul ce tot mai lacom joacă
nemăsluind, câştigă oricând, e scris aşa
dar ziua scade; noaptea e mare; nu uita!
Genunea e-nsetată; clepsidra tot mai seacă.
Curând suna-va ceasul când şi Norocul viu
și vrednica Virtute, soţia ta fecioară
și chiar Căinţa (hanul de cea din urmă oară!)
Ţi-or spune: „Mori bătrâne mişel! e prea târziu!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează